Ciuperci în Cultură și Istorie: Folclor și Descoperiri

Ciupercile au schimbat cu adevărat istoria umană?

Da — din nou și din nou, adesea fără ca cineva să observe. Ciupercile sunt propriul lor regn de viață, nici plante nici animale, și timp de mii de ani oamenii le-au folosit pentru a aprinde focul, a coace pâine, a vopsi lână, a lupta cu bolile și a umple poveștile lor de magie. Arheologii găsesc dovezi că oamenii foloseau ciuperci pentru mâncare, băuturi și vindecare de cel puțin 6.000 de ani în urmă.

Acest ghid este harta ta către ciuperci în cultură și istorie. Pornește de aici pentru tabloul complet, apoi urmărește ghidurile legate pentru a aprofunda fiecare poveste.

Ce au făcut primii oameni cu ciupercile?

Una dintre cele mai vechi dovezi este Ötzi, Omul de Gheață, o mumie găsită înghețată în Alpi care a murit acum aproximativ 5.300 de ani. Pe o funică de piele și în geantă purta două feluri de ciuperci: ciuperca de foc (Fomes fomentarius), folosită pentru a transporta un glonț aprins și a aprinde focul, și polipor de mesteacăn, care ar fi putut fi o simplă leacă.

Trucul de aprindere a focului a durat mii de ani. Oamenii au bătut, de asemenea, ciuperca de foc transformând-o într-o pânzolă moale și nețedă numită amadou — o „piele de ciupercă" timpurie pe care unii meșteri o redescoperă astazi.

Siguranța mai întâi: ciupercile din aceste povești au fost lucrate de experți și adulți. Nu culege și nu mânca niciodată o ciupercă sălbatică singur — multe sunt otrăvitoare și pot arăta aproape exact ca cele sigure. Explorează ciupercile sălbatice doar cu ochii, cu o cameră foto și cu un adult lângă tine.

Care sunt ciupercile care ne hrănesc?

Unele dintre mâncările noastre preferate există doar datorită ciupercilor. Un fungus unicelular numit drojdie (Saccharomyces cerevisiae) produce bule de dioxid de carbon care ridică aluatul de pâine — un truc pe care egiptenii antici îl foloseau cu aproximativ 4.000 de ani în urmă. Poți chiar prinde drojdie sălbatică din aer pentru a crește un start de pâine cu maia.

Alte ciuperci sunt cultivate intenționat pentru gust: venele albastre din brânza albastră sunt o mucegai, mucegaia onorată koji din Japonia transformă fasoiurile de soia în sos de soia și miso, iar trufelii prețioși cresc sub pământ, unde câini antrenați îi miroasă. În Mexic, o mucegai a porumbului devine delicatesul gătit huitlacoche — și fiecare dintre acestea este cultivat sau cumpărat din magazin, nu cules din sălbăticie.

Poate o mică mucegai să schimbe cu adevărat lumea?

Două dintre cele mai mari viraje din istorie au venit din ciuperci atât de mici încât ai avea nevoie de microscop pentru a le studia.

• O mucegai care a salvat vieți. În 1928, omul de știință Alexander Fleming s-a întors din concediu și a descoperit că o mucegai se aterizase pe o farfurie și omorâse bacteriile din jurul ei. Acea mucegai ne-a dat penicilina, primul adevărat antibiotic — o descoperire care a câștigat Premiul Nobel în 1945.
• O mucegai care a mișcat națiuni. În anii 1840 o mucegai de apă asemănătoare unei ciuperci, Phytophthora infestans, a putrezit cartofii Irlandei. Foametea cartofilor din Irlanda care a urmat a ucis aproximativ un milion de oameni și a forțat aproximativ încă un milion să plece din țară, schimbând în mod radical țări întregi.

Ciupercile ucigătoare de copaci au schimbat, de asemenea, pădurile, ștergând miliarde de castani americani în ultimul secol. Acestea sunt povești din istorie, nu sfaturi medicale — și transmit o lecție clară: nu mânca niciodată mâncare mucegaită, de aceea adulții verifică și depozitează mâncarea cu grijă.

De ce sunt ciupercile peste tot în poveștile și arta noastră?

Cu mult înainte ca cineva să înțeleagă ciupercile, ele au aprins imaginația. Oamenii credeau cândva că un inel de zâne — un cerc de ciuperci în iarbă — arată locul unde zânele au dansat. Adevărata cauză este la fel de minunată: o rețea ascunsă de miceli care crește în toate direcțiile an după an, cu unele inele care se întind peste sute de metri.

Ciupercile vopsesc nu doar poveștile noastre, ci și meșteșugurile. Timp de secole oamenii au fiert anumite ciuperci pentru a vopsi lână în tonuri portocalii și verzi, și au strâns licheni pentru vopsea purpurie și hârtia de litmus folosită și astazi în laboratoarele de știință. Celebra ciupercă roșie cu pete albe din poveștile de zâne este o specie reală — și otrăvitoare — deci este doar de privit, nu de mâncat.

Ciupercile au modelat chiar și una dintre autorii de cărți pentru copii cea mai iubită din istorie. Înainte de Peter Rabbit, Beatrix Potter era o cercetătoare serioasă a ciupercilor care a pictat peste 350 de ciuperci și a trimis o lucrare de cercetare la Societatea Linneană din Londra în 1897 — o lucrare care, deoarece era femeie, a trebuit să fie citită cu voce tare de un bărbat în locul ei.

Versiunea scurtă

De la setul de foc al lui Ötzi la penicilină, de la leggende despre inelele de zâne la pictura Beatrix Potter, același regn ascuns apare din nou și din nou la punctele de cotitură ale istoriei. Ciupercile au modelat în tăcere cum oamenii aprind focul, coacă pâine, vindecă, vopsesc pânza și visează — de aceea merită să le cunoști.