Comoara din blocul folosit

Nimic nu se irosește

Ai crescut ciuperci în kitul tău. Apoi le-ai cules, poate de două sau trei ori. Acum blocul arată obosit și se fărâmițează. E gunoi? Nicidecum!

Un bloc folosit are un nume special. Îi spunem bloc epuizat. „Epuizat” înseamnă doar că a terminat de crescut ciuperci. Dar e încă plin de comori.

În această lecție transformăm acel bloc epuizat în propria ta hârtie din ciuperci. Tare, nu?

Mai întâi, regulile

Înainte să atingem orice, hai să fim în siguranță.

• Spală-te pe mâini cu apă și săpun. Vom face asta de multe ori!

• Ai mereu un adult care te ajută.

• Un bloc vechi și epuizat poate fi puțin prăfuit. Adultul tău îl poate deschide lângă o fereastră deschisă, ca aerul să rămână curat.

Suntem mereu blânzi și grijulii cu blocul nostru.

Ce se află în bloc

Blocul tău nu e doar rumeguș sau paie. E plin de miceliu — pânza de firișoare albe și subțiri pe care a crescut-o ciuperca.

Acele firișoare sunt puternice. Sunt făcute dintr-o substanță numită chitină (se pronunță „chi-ti-nă”). Chitina e aceeași substanță dură care face carapacea unui gândac tare. Ea e cea care va ține hârtia ta unită.

Deci blocul tău are două lucruri grozave pentru hârtie:

1. Fibre vegetale moi din paie sau rumeguș.

2. Firișoare puternice de miceliu, pline de chitină.

Amestecă-le și presează-le plat, și obții hârtie!

De ce hârtia dintr-un bloc e atât de isteață

Gândește-te puțin. Mai întâi blocul a hrănit ciupercile. Apoi tu ai mâncat ciupercile împreună cu un adult. Iar acum același bloc devine hârtie pe care poți desena.

Un singur bloculeț face trei treburi întregi. Nimic din kitul tău nu ajunge la gunoi. Asta se numește reciclare creativă — a transforma ceva vechi în ceva nou și mai bun.

Ține minte, folosim doar blocuri dintr-un kit de cultivare sigur. Nu culegem și nu mâncăm niciodată ciuperci sălbatice, și nu mâncăm niciodată hârtia. Hârtia e pentru artă, nu pentru burtici!

În continuare, înmuiem blocul și îl mixăm într-un terci moale.