Cum funcționează putrezirea

Digestia pe dos

Când mănânci un măr, îl mesteci, îl înghiți, iar stomacul tău îl descompune în interior. O ciupercă face exact opusul. Ea își descompune mai întâi hrana în afara corpului și abia apoi o absoarbe. Oamenii de știință numesc asta digestie externă.

Ca să facă acest lucru, o ciupercă folosește niște unelte speciale numite enzime.

Ce fac enzimele

O enzimă este o substanță chimică ce accelerează o reacție — ca o foarfecă minusculă ce taie moleculele mari în bucăți mai mici. Chiar și corpul tău folosește enzime, în salivă și în stomac, pentru a descompune mâncarea de la cină.

O ciupercă își pompează enzimele prin firele ei subțiri numite hife, direct în frunza sau bușteanul mort din jur. Enzimele încep să lucreze, tăind materialul dur în bucățele suficient de mici încât ciuperca să le poată suge, ca un burete care absoarbe apa.

Enzime diferite fac lucrări diferite, pentru că lemnul este alcătuit din mai multe tipuri de materiale.

Cum se sparge lemnul

Lemnul este dur dintr-un motiv anume. Este construit în mare parte din două materiale rezistente:

• Celuloza — fibre lungi și puternice care dau lemnului rezistența lui filamentoasă.

• Lignina — un adeziv rigid care leagă fibrele între ele și face lemnul tare și lemnos.

Lignina este atât de dură încât foarte puține viețuitoare o pot descompune. Aici strălucesc ciupercile. Ciupercile de putregai alb produc enzime care pot descompune lignina, lăsând în urmă celuloza deschisă la culoare și filamentoasă — de aceea lemnul putrezit pare albit și moale. Ciupercile de putregai brun lucrează invers: mănâncă celuloza și lasă în urmă lignina brună, astfel încât lemnul se înnegrește și se fărâmițează în bucăți cubice.

Împreună, aceste ciuperci pot transforma un copac căzut — unul dintre cele mai dure lucruri din pădure — în material moale și fărâmicios, pe care îl poți strânge în mână.

Absorbind recompensa

După ce enzimele și-au terminat treaba de tăiere, bunătățile blocate din lemn sunt în sfârșit libere. Ciuperca absoarbe acești nutrienți eliberați — zaharurile și mineralele care erau captive înăuntru — direct prin hifele ei. Îi folosește pentru a crește, a se răspândi și, în cele din urmă, pentru a forma ciuperci noi.

Așadar, putrezirea nu înseamnă deloc "nimic nu se întâmplă". Putrezirea este un ospăț invizibil și plin de activitate. Milioane de hife pompează enzime, taie lemnul și absorb hrana, zi și noapte.

O notă despre ciupercile sălbatice: ciupercile care descompun lemnul în pădure fac o muncă importantă, dar multe nu sunt sigure de consumat. Nu gusta niciodată o ciupercă sălbatică. Kiturile de cultivat ciuperci acasă sunt soiuri cunoscute și sigure — și chiar și acestea trebuie gătite alături de un adult și nu trebuie mâncate niciodată crude.

În lecția următoare, vom urmări acești nutrienți eliberați în călătoria lor înapoi în sol.